Istoria izolatoarelor compozite

În anii 1980, instituții precum Universitatea Tsinghua și Institutul Wuhan de Conservare a Apei și Energie Electrică au început să dezvolte izolatoare compozite cu sprijinul „Al șaptelea plan cincinal” național. Ambele instituții au folosit cauciuc siliconic vulcanizat la temperatură înaltă (HTV) pentru materialul de depozitare, dar au adoptat abordări tehnice diferite pentru conectarea dintre fitingurile metalice și tija de miez din fibră epoxidica de sticlă: Universitatea Tsinghua a folosit o structură internă cu pană, în timp ce Institutul Wuhan de Conservare a Apei și Energie Electrică a folosit o structură de pană externă. Realizările tehnologice ale ambelor școli au fost ulterior transferate întreprinderilor și transformate în capacități de producție. Inițial, departamentele de energie electrică au avut îndoieli cu privire la performanța izolatoarelor compozite și au fost precaute cu privire la implementarea acestora în rețea; și-au limitat utilizarea la instalarea unui număr mic de unități de testare pe linii mai puțin critice, evaluate sub 110 kV pentru evaluarea liniilor sub tensiune. În 1990, în nordul Chinei au avut loc accidente larg răspândite și grave de poluare; izolatoarele compozite supuse încercării au demonstrat o rezistență excelentă la fulgerarea poluării, câștigând favoarea departamentelor de utilități electrice. Multe departamente au adoptat în mod proactiv această nouă tehnologie, extinzând amploarea și sfera operațiunilor de probă. Acest lucru a îmbunătățit semnificativ rezistența la declanșarea poluării a liniilor de transport și distribuție și a redus volumul de muncă asociat cu curățarea liniilor, făcând tehnologia foarte binevenită în rândul operatorilor de utilități. După câțiva ani de evaluare operațională, autoritățile energetice au recunoscut izolatoarele compozite ca fiind o nouă tehnologie pentru prevenirea fulgerului de poluare și au început să le aplice la niveluri de tensiune de peste 110 kV.
În primele etape ale adoptării izolatoarelor compozite, departamentele de utilități energetice au menținut o atitudine precaută față de utilizarea acestora pe liniile de transport de 500 kV, punând un accent deosebit pe experiența operațională. În consecință, mai multe loturi de izolatoare compozite au fost importate de la producători din Statele Unite, Germania și din alte părți pentru funcționarea rețelei, în timp ce izolatoarele compozite de 500 kV produse pe plan intern au fost, de asemenea, treptat puse în funcțiune. După mai bine de un deceniu de teste, practica operațională a demonstrat că calitatea izolatoarelor compozite produse pe plan intern nu este în niciun fel inferioară celei importate.
În ceea ce privește aspecte precum dezvoltarea izolatoarelor compozite, procesele de fabricație, materialele, metodologiile de testare, problemele de îmbătrânire, proprietățile mecanice, problemele de fractură fragilă, structurile de vărsare și performanța la mare altitudine... Cercetătorii din domeniul izolatorilor compozit au efectuat cercetări ample și continue, oferind suport tehnic solid pentru dezvoltarea și asigurarea calității izolatoarelor compozite în țara mea.